Intr-adevar iti pasa. Uneori parca nu te cunosc.. Dar zi de zi, atatia ani, ai fost langa mine. Chiar langa mine. In aceeasi casa, aceeasi camera.
M-ai facut sa gandesc altfel.
M-ai facut sa inteleg anumite lucruri.
Mi-ai explicat in putine cuvinte, lucrurile importante.
Ma suparai de fiecare data cand ne intalneam.
Ma certai tot timpul, tipai la mine, ma invatai karate, stii tu, in timp ce testai "miscarile" pe mine.
Nu ma lasai in pace. Iar deseori, culmea, nu aveai chef de mine.
Ma faceai sa plang, iar de frica sa nu-i spun mamei, ma linisteai si ma imbratisai, luandu-mi respiratia.
Ai apreciat mereu gesturile mici, dar pline de importanta.
Erai atent, foarte atent la detaliile care-ti faceau viata mai frumoasa. Ai fost, esti si vei fi mereu cu Dumnezeu inainte !
Ai o nelimitata incredere in tine insuti. Cunosti si simti frumosul lucrurilor !
Esti mandru de ceea ce esti, mandru de ceea ce ai realizat.
Cum e sa stii ca singurul tau frate nu mai e acasa, cand te intorci de la scoala? Cine te mai tachineaza? Cine nu te mai lasa sa dormi? Cine te mai sperie noaptea? Cine te mai face sa razi? Cine te mai incurajeaza? Cine iti mai ia apararea in fata parintilor? Cine te mai bate cu pernele? Cine mai rade de tine cand te cearta parintii? Cu cine-ti mai imparti dulciurile? Cu tine te mai intreci la tinutul respiratiei? Cu cine te mai iei la bataie pentru ultima bucatica de ciocolata? Cu cine te mai certi si tipi ca vrei sa stai si tu la calculator? Cu cine te mai palmuiesti cand nu-ti gasesti telefonul, mp3-ul, cheile? Pe cine mai dai vina ca ti-a mancat portia de prajituri sau ca s-a stricat ceva?
Tu mă pupi, mă pişti, mă îmbrăţişezi, mă gâdili, mă suceşti, mă înţepi, mă înveţi, mă cerţi, mă ierţi, şi în final, pur şi simplu, mă iubeşti !
Tu esti fratele meu si nici nu-ti poti imagina cat de mult te admir !
La multi ani, Radu! Si iti multumesc ca esti fratele meu!
