nu acum; nu sunt gata încă..

De ce să pot spera la ceva mai bun, când tot ce trece pe lângă mine mă dezamăgeşte? Întotdeauna. Mi-e frică. Mi-e frică de ce o să fie mai încolo. Dar în acelaşi timp mă simt pregătită, gata să lupt, gata să înfrunt totul. Promit că voi reuşi, dar nu de fiecare dată.
Îţi mulţumesc Ţie, pentru că eşti Singurul care a fost MEREU, ACOLO, doar pentru mine.
Nimic nu mă mai poate unge pe suflet şi te aştept în continuare. Încă mi se pare că nu am nicio legatură cu cea pe care o văd mereu, dimineaţa în oglindă. Nu sunt eu cea de acum, nu sunt eu cea de după, nu sunt eu cea de ieri. Nu am fost, nu sunt, nu voi fi EU.
Încă plouă, dar numai mie-mi pasă. Mă gândesc de unde vine ploaia.. Cine dă drumul atâtor picături de apă pură, care nu merită nicio secundă irosită..? Aberez, nu are nicio legătură cu ceea ce simt. Sau are..
Am crezut mereu că visele devin realitate doar atunci când crezi cu adevărat în ele şi lupţi pentru a le atinge. Am căutat mii de răspunsuri, dar nu m-am ales decât cu mai multe întrebări. Într-un final, am rămas dezamăgită de toţi, jur.
Poate că greşeala mea cea mai mare e că sunt convinsă că voi ajunge o învingătoare. Dar poate nu va fi aşa şi poate niciodată nu o să am parte de ceea ce-mi doresc, şi nimeni nu ştie..

(Atunci când vei pleca – vei lua jumătate din mine, pentru că pe tine te iubesc cel mai mult. Nu o să uit niciodată seara în care m-ai auzit plângând şi ai venit repede la mine să mă linişteşti, ci nu ai stat cu mâinile în sân, fără să-ţi pese. M-ai ascultat şi ai încercat să-mi înţelegi vorbele, chiar dacă vocea îmi tremura foarte tare şi aproape că nu mai puteam respira. De fiecare dată când voi auzi numele tău, voi zâmbi din inimă, mulţumindu-i lui Dumnezeu că am parte de un înger, lângă mine, pe pământ. Tu îmi înţelegi durerea cel mai bine, te ştiu..)

Închei. Am crezut că o să-mi facă bine să scriu, dar nu.

Las o flacără să ardă. Observ cum se stinge încet-încet şi simt că nu mai am aer.
E seară, e 20:57 şi e 19. (mi-aş fi dorit să nu-mi aduc aminte – dar mi-ai purtat noroc).
Dacă privesc în dreapta văd o fotografie cu tine. Îmi aduc şi acum aminte de râsul tău cu care-mi sărutai de mii de ori sufletul.
Te am aici, în inima mea. Pe tine, şi pe tine şi pe tine. Şi atât.
Uneori, când îmi aduc aminte de vremurile bune vărs lacrimi de dorul acelui bine care mă prindea din plin. N-am să vă uit, promit.
Am imortalizat chipuri, zâmbete, priviri, nasuri, ticuri şi toate pentru că am simţit că fac parte din mine. M-au marcat.
Un simplu gest mi-a atras atenţia la voi. Vă iubiţi aşa mult, încât nu aş putea să nu vă admir pentru asta.
Şi mai vreau un lucru: să nu mă mai mintă lumea pe faţă. Vreau ca cei mai buni prieteni să-mi fie într-adevăr prieteni şi mai vreau ca întotdeauna să am sprijinul Tău, Doamne.

(prieten=cuvânt frumos, călcat în picioare de toţi)

Trebuie să trec la părţile mai puţin bune. Nu mă pot abţine. Cum ar fi că m-am săturat de specimenele care se numesc ei înşişi „oameni” şi spun că sunt cei mai tari. Doamne,Dumnezeule dă-le minte, te rog. O vorbă numai, doar pentru voi: „cei ce spun multe, ştiu puţine”. Plus că nu vă sfiiţi să-i călcaţi în picioare pe care v-au fost alături mereu, v-au susţinut şi v-au ajutat întotdeauna, negreşit. Şi aici, o vorbă mică: „nu muşca mâna celui care te hrăneşte”.

Aminteşte-ţi: mai. Sau ianuarie. Sau nu, decembrie.. Şi zilele de 10, 17, 13, 29, 21..
Şi cum de tu nu mă vezi diferit faţă de alţii? Fiecare vede o altă parte a mea, dar nu se pricep să o descrie. De aşteptat.
Nu ştiu ce să spun când vine cineva la mine şi mă întreabă cine sunt. Nu ştiu cum sunt. Nu întotdeauna mă indentific cu mine cea de ieri, sau cea de acum o lună. Mă schimb mereu..
Fiecare zi ce trece mă învaţă ceva şi-şi pune amprenta în viaţa mea, schimbându-mi puţin câte puţin caracterul.
Dar mă simt tot eu. Nu fac rău, sunt inofensivă.
Dar.. ştii: nu întotdeauna sunt eu..

pe tine;
cu tine;
de tine;
pentru tine;
despre tine;
toate ţie şi tu mie.

totul sau nimic.

Uneori.. ca să dai o lovitură, trebuie să faci un pas înapoi.
Lumii nu-i pasă de ce crezi, ci numai de ce descoperi tu şi îi poate folosi ei. Face răul pentru că nu îl cunoaşte, nu îl simte.
Dar pentru că poţi crede în tine, mergi mai departe.
Minciuna devine adevăr atunci când oamenii încep să o creadă.
Regreţi profund câteva secunde, apoi alergi pe drumuri fictive. Speranţa pleacă din inima ta, la fel ca toate lucrurile bune din viaţa ta.
Dacă o persoană nu crede în ea, atunci nici tu nu poţi crede în ea.
Oboseşti repede la tot ce se întâmplă în jurul tău, dar nu te opreşti.
Ai fost prea puternic pentru prea mult timp.
Pune pariu pe tine. Pe sufletul tău.
Alege tot ce e mai bun, pentru că, până acum, oamenii nu au găsit altă cale de a învăţa, decât prin greşeli.
Viitorul tău depinde de visele tale. Încearcă, totuşi, să ţinteşti sus şi ai încredere că vei ajunge unde îţi doreşti.
În general, viaţa nu constă în a trăi; ci în a şti pentru cine sau ce trăieşti.
Prietenii te vor călca în picioare. Atunci vei şti cât cântăreşte sufletul fiecăruia.
Trebuie să ştii că de la începutul vieţii tale eşti pe cont propriu. Nimeni nu va reuşi să fie mereu acolo pentru tine. Obişnuieşte-te cu asta.
Nu te sfii să fii nesimţit uneori. E nevoie de tupeu să te remarci.
Iar atunci când îi spui un secret cuiva, adu-ţi aminte că acel cineva mai are şi alţi prieteni.

(trebuie să fie dragostea; nu mă mai interesezi demult.)
nexTime,
eu