heat and dust.

Totul începe cu „ai grijă de tine” şi se termină cu „ai grijă de ei”! Dar te străduieşti să înduri, te zbaţi să rezişti, te lupţi să reuşeşti cumva să treci peste. Toţi îţi cer un deget şi îţi iau toată mâna. Toţi vor să-i ajuţi tot timpul, să le oferi tot ce ai tu mai bun, ca, într-un final, să te lase să cazi. Ideea e că, în urma acestei căzături, rămâi marcat pe viaţă. D eaici înveţi să reţii cine e cine şi care e cum. Înveţi să-i ierţi pe cei care merită, dar asta după ce i-ai iertat de multe ori pe cei care nu au meritat într-adevăr.
Toate, viaţa ţi le-mparte. În ce măsură doreşte ea. Sper că te-ai prins că toate-s în favoarea ta. Deci, învaţă să valorifici şi să preţuieşti ceea ce ai mai bun în tine. Dar înainte de toate, descoperă-te!
Ştiu că o să-ţi pară rău de anumite lucruri, însă toată lumea are regrete. Orice, absolut orice, va rămâne astupat de timp. Iar tu vei uita mereu aceste lucruri.
Vei afla că dragostea nu se compară. Dar te pune într-o poziţie ca să negociezi. O să întâlneşti cel puţin o persoană pe care o vei iubi într-un fel sau altul. Tu hotărăşti dacă arăţi asta!
Nimeni nu poate sări peste umbra lui! Să fii mereu tu însuţi deja devine o calitate a ta; poate cea mai mare. Eşti fals – nu primeşti respect, ci doar ceea ce oferi: dispreţ. Alege şi plăteşte alte fete să-ţi zâmbească contra-cost.
Fii pregătit pentru orice. Asta nu e totul. Orice rău, în final, trebuie să treacă.
Stai liniştit, eu în realitate nu exist!
Simte totul. Accepta orice.
Pentru că momentan: tot contează!

nexTime,
eu

o.n.o.d.r.e.p.

nu-mi mai pasă de mâine.
îmi pare rău!

m-am mintit singura.

nu am sa te mai las sa-mi strici buna dispozitie vreodata. ti-am scris un bilet in care iti ceream scuze pentru tot ce ti-am facut, inclusiv pentru faptul ca am trait pentru tine. nu mi-a parut rau atunci cand s-a sfarsit. mi-am zis ca o sa regreti. ca o sa-ti para rau. ca m-ai ranit si vei plati pentru asta. mi-am promis mie insami sa merg mai departe, fara tine.
te-am visat doua saptamani, trei zile si cateva minute dintr-un somn de amiaza. plus de doua ori cand eram impreuna. ai venit la mine, m-ai atins, m-ai sarutat, m-ai strans tare in brate si ai disparut. doua secunde am plans.
apoi orice zambet imi amintea de tine. orice gest al unui oricui baiat de pe o oarecare strada dintr-un oricare oras.
ai incercat cu altele, dar stiai ca niciuna nu era ca mine. nimeni nu-ti va mai suporta toanele asa cum ti le-am suportat eu. mi-ai spus de atatea ori ca ma iubesti.
trei ore am plans cand s-a terminat. nicio secunda nu mi-a parut rau. am stiut ca te vei intoarce. acum nu mai sper, stiu sigur ca iti amintesti de mine.
in inima ta am fost un musafir si m-am limitat de atatea ori in a-ti spune ce simt. m-am oprit singura cand voiam sa te cert, sa-ti spun ca nu e bine ceea ce faci.
si tu crezi ca le stii pe toate. mi-ai dat sfaturi. 7 minute am meditat, dupa care m-am gandit sa gatesc mancarea ta favorita.
lantul de aur cu cruciulita de pe noptiera mea imi aduce aminte de alunita ta de dupa gat. si de gropitele din barbie. si de parfumul tau de atunci cand am mers prima data la restaurant. si ca o fractiune de secunda mi-a luat sa ma incalzesc in bratele tale.
melodia noastra ma lasa fara auz. lasa-ma, strig intr-una. nu mai vreau, nu o mai ascult. schimb canalul si e aceeasi treaba. in zadar ma chinui trei minute si paisprezece secunde sa-mi gasesc altceva de facut; o cant fara sa vreau.
mi-ai spus ca-ti pare rau ca m-ai facut sa plang. am jurat sa-ti dau o palma data viitoare cand ne vedem. mi-a trecut in jumatate de ora, dupa un dus fierbinte si o cana cu ceai de menta, alaturi de o carte buna.
mi-e dor sa privesc cerul si sa vad nori in forma genelor tale. si sa-ti marturisesc viata. sa ma incred in minciunile tale. sa ma scald in seninul ochilor tai.
cand priveam amandoi soarele ti-am spus ca il consider zambetul tau. atunci ti-am descoperit ridurile din jurul ochilor. cinci secunde mi-a luat sa le sarut.
si filmele tale preferate care mie nu-mi placeau deloc sunt chiar foarte bune. nu am vrut sa recunosc la momentul ala pentru ca am si eu demnitatea mea. o ora doar sa realizez acest lucru.
prima noastra cearta, in parcul de langa fantana arteziana din centrul orasului m-a facut sa vad in tine alt om. am plecat. nu voiam sa te cunosc atunci, asa. nu te-am lasat sa-mi mai spui nimic. am promis sa ma intorc. nu am facut-o. o sutime din viata m-a oprit.
cand s-a terminat nu am constientizat pe moment. am lasat timpul sa curga. apoi a aparut ea si el, si ea si el, si alta ea si un el.. dar niciuna ca mine si niciunul ca tine.

am ochii umflati; o sa ma bagi in spital.
nexTime,
eu.

nu vorbi; doar simte!

am simtit prima lumina ca o mica durere in minte, dar ca o binecuvantare pentru suflet;
am simtit prima adiere ca o briza rece a gandirii mele depsre tot, dar ca un suflu de usurare pentru mine insami;
am simtit prima raza de soare ca o mangaiere a unei mame care isi alinta copilul, dar ca o putere patrunzatoare care-mi inspira frumosul;
am simtit primul cantec al unei vrabiute ca o intensitate a bataii inimii mele, dar ca un sunet dintre cele mai armonioase din Univers;
am simtit prima atingere ca deschiderea brusca a unei petale de trandafir de restul coroanei, dar ca un al saselea simt nemaipomenit;
am simtit primul sarut ca un lipici stramt si incomod, dar ca un sentiment ciudat al unui moft auxiliar;
am simtit prima haina ca o mireasma care te invaluie delicat, dar ca o inchisoare pentru adevaratul trup;
am simtit prima soseta ca un scut de aparare, dar ca un metarial rau si insuficient;
am simtit prima clama in par ca o stea pusa langa visele mele, dar ca o dorinta la care poti doar spera;
am simtit primul salut ca o melodie vesela care are rolul de a binedispune, dar ca un cuvant distant si obisnuit;
am simtit prima carte ca un amalgam de cuvinte si nuante, dar ca un tablou multicolor, inedit si original;
am simtit prima lacrima ca atingerea unui fir de iarba cu roua din diminetile de primavara, dar ca primul strop de ploaie din frutuna care se abatea asupra vietii mele;
am simtit prima nota ca un mic cod intr-un spatiu mare, alb, dar ca inceputul mandriei mele de a fi eleva;
am simtit primul zambet ca un dar de la Dumnezeu, dar ca un zbor al unui fluture ce traieste din plin secundele vietii sale;
am simtit primul ajutor al unui prieten ca un semn divin care m-a marcat pe viata, dar ca o risipire a tot ceea ce era rau si confuz in inima mea;
am simtit primul parfum ca o strafulgerare a simturilor, dar ca o intepatura de albina drept in buricul unui deget;
am simtit prima privire ca o sageata neclintita, indreaptata spre mine, dar ca un reflector ce ma avea doar pe mine sub atentie;
am simtit prima placere ca o fericire absolut, complexa, plina de rasete, dar ca un sentiment pe care abia incepeam sa-l cunosc, ca mai apoi sa incerc sa-l inteleg;
am simtit primul fosnet ca un deranjant sunet in minte, dar ca un pact in randul celor fara de viata;

In schimbul tuturor acestora, n-am simtit adevaratul sens al cuvantului "iubire". Poate nici nu o sa-l simt vreodata intr-adevar. Certitudinea faptului ca nu stiu nimic concret despre iubire nu ma opreste sa descopar cel putin una din nenumaratele ei taine; si atunci nu voi mai vrea sa vorbesc, ci doar sa simt.

discutie in oglinda.

.un lucru acceptat in tine devine o putere.
presupun ca nu o data, nu de doua ori - si nici de zece ori - ai criticat o persoana, sau mai multe. si mai presupun ca (idem, de mai multe ori) ti-a parut rau (asta daca nu cumva esti o frustrata d-aia/ un frustrat d-ala, pe care nimic nu o/il multumeste; eu sper sa nu..)
cineva spunea ca o data ce comentezi/te legi/vorbesti/barfesti de o anumita persoana (sau mai multe) spui ceea ce te doare pe tine. vei zice, poate, ca nu e adevarat si eu aberez. dar gandeste-te putin. daca tu spui ca nu-ti pasa, atunci de ce vorbesti despre cutare? pentru ce sa spui ca e un nimic, ca nu s-a imbracat bine, sau.. mai stiu eu.. poate nu are nici chiloti pe el, daca tie "nu-ti pasa"?
I mean, think about it. Just a second.
te doare pe tine ceva, iti lipseste ceva, sau dimpotriva - te regasesti intr-un defect al unei persoane, iar orgoliul din tine te ispiteste, ducandu-te la barfa si la tot ce tine de ea.. (iar in momentul ala tu de fapt nu-ti recunosti partea respectiva din tine.)
cred ca, mai degraba, un comentariu despre cineva starneste, evident, atentia celor din jur, dar mai ales "spiritul lor de observatie" in ceea ce priveste partea mai putin buna a unor oameni.
pentru ca in ziua de azi conteaza foarte mult sa arati bine, deoarece asta te-ar ajuta sa dai bine intr-un "anturaj", e important ca 90% din timpul tau liber sa te ingrijesti de aspectul tau. daca te consideri urat/urata, gras/grasa sau nu indeajuns de bun/buna pentru lumea asta, sfarsesti prin a-ti face (la maturitate) o serie de operatii estetice "ca la carte", iar apoi, peste vreo 10-20 ani te plangi ca iar nu-ti place cum arati. dar sa lasam asta..
uite, de exemplu, eu, facand cunostinta (recent) cu cateva persoane, dupa un scurt dialog de maxim 10 replici fiecare, respectivele mi-au spus ca aveau vaga impresie ca am fite/gesturi. si-au schimbat singure parerea, doar dupa primul "salut" pe care ni l-am adresat reciproc (tot parerea lor.)
ceea ce vreau sa spun e ca sunt unele persoane care (da, se inseala in privinta ta; dar alteori, nu) trec imediat la o alta parere despre tine chiar si pentru o secunda - ii priveste ceea ce faci, ce spui, ce nu spui, cand te abtii, cand injuri, cand faci un gest dragut sau de prost gust..
sa zicem ca vezi o persoana de mai multe ori pe strada si te apuci sa-ti faci o parere despre ea, vrand - nevrand. o vezi, o "adulmeci", crezi ca ai niste "feelinguri" despre respectiva; dar cu timpul poti ajunge sa faci cunostinta cu ea si sa incepi sa o cunosti mai bine. ei, in momentele alea iti spui in gand ori "ba, am avut dreptate; e exact asa cum am crezut", ori "ma, tipa/tipul nu e deloc cum credeam; vreau sa zic, uau.." si aici cred ca stii la ce ma refer.
eu una sunt satula de asemenea pareri si perspective la rece si incerc sa privesc doar partea buna a unor persoane; nu prea ma mai intereseaza chestiile mai putin bune, nu foarte importante, chiar (uneori, mai putin semnificative.)
stii foarte bine despre ce vorbesc eu aici.

nexTime,
eu

cuprinzator.

stiu doar ca nimic, dar absolut nimic, nu a incetat sa ma surprinda.

n-am de ce sa ma agit si sa descriu totul acum, pentru ca as strica totul. nu vreau sa aberez cu mii de cuvinte pline de nonsens, complicate si ne-la-locul-lor, facand exces de zel, tocmai acum.
imi place sa va spun ca nu am inteles multe lucruri, pe care, de fapt, le-am realizat demult. imi pot da seama repede de niste chestii pe care voi, momentan, nu le observati.
vreau - dar in acelasi timp, nu vreau - sa va zambesc si sa pretind in fata voastra ca totul e bine si frumos, cand de fapt suntem cu totii constienti ca nu e asa.
imi doresc sa realizez lucruri frumoase, interesante, copioase, sau cel putin pline de umor fin si carisma, care sa nu va amuze atat cat sa va surprinda. dar asta va fi in viitor.

trecand la SF-uri:
as desena un cer numai al meu, care nu e niciodata intunecat, ci turcoaz cu tente bleu si violet. care are stele putine, iar acestea sa reprezinte visele mele.
mi-as dori sa fac colectie de persoane dragi. dupa ce mor, sa le adaug intr-un cufar aurit si sa le povestesc viata lor in cateva randuri ce concentreaza faptele facute pe parcursul acesteia. putin infricosator, nu?!
mi-ar placea ca uneori sa opresc timpul, doar ca sa stau sa meditez pe moment la n situatii prin care trec. dar asta ar fi prea de tot.

neah; raman tot eu.
Diana, imi pare bine - deocamdata.
(vedem ce-mi faci pe parcurs..)

nu ma mai satur de ea: The Cranberies - Dying in the sun.

psssttt.

cred ca zilele astea am realizat cele mai multe lucruri din viata mea; si mai cred ca acum inteleg din ce in ce mai bine ce se petrece in jurul meu (nu ca ar fi o noutate - poate ca nu stiu multe, dar stiu esentialul - incearca-ma.)
cu toate astea, lucrurile s-au intamplat asa de repede - timpul mi-a jucat atatea feste; nu mai simteam nimic timp de cateva secunde, dupa care toate trairile se derulau cu cea mai mare viteza..
si acum e ciudat cand ma gandesc la ziua de ieri.. de ce nu ma pot gandi la maine, la.. nu stiu, la viitor, pur si simplu ?
nu m-am mai simtit demult asa - sau poate niciodata.. cred ca viata se face vinovata de toate; viata mea.
si apropo de viata.. marti a avut loc o campanie sustinuta in Iasi (mai nou si la noi in oras), numita "Dreptul la viata", infiintata de un grup de 40-50 studenti de la diferite facultati (din Iasi, evident) numit ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini-Ortodocsi.) Mi-a placut mult ideea, asa ca am decis sa contribui si eu cu un.. eseu despre viata, sure.
Am inceput spunand ca :
viata e ca un ring de box - dai, primesti - cazi, te ridici - dar la un moment dat: te aperi, si pleci. Stiu ca e adevarat.
Apoi am incercat sa sensibilizez cateva "inimi de piatra" prin motive bine intemeiate care i-ar putea determina sa iubeasca si mai mult viata.
Si cred ca unul din acele motive si cel mai important ar fi faptul ca viata e singurul cadou pe care il primesti o data.
Iar Dumnezeu ne-a dat acest dar pentru a-l putea duce fiecare la un sfarsit - normal ca decizia ne apartine in cazul finalului: noi alegem daca va fi bun, sau.. mai putin bun.
Vreau doar sa subliniez faptul ca totul trebuie sa vina de la sine. Sa fii curios si sa descoperi. Sa treci peste toate fazele proaste care nu ocupa 50% din viata ta, crede-ma - poate ai avut senzatia asta si poate asta ai crezut, dar gandeste-te mai bine: fiecare pasa proasta are un final fericit, iar acesta consta in faptul ca inveti ceva. Plus vorba bunicului meu: "cine nu cunoaste amarul, nu stie cum e zaharul." Trebuie doar sa stii cum sa le invarti. Mixeaza totul si fa din viata ta una mai buna.
Finally, ce sa mai spun - parerea mea e ca ideea de "traieste clipa" devine o arta. Trebuie sa treci prin multe sa stii sa faci asta. Trebuie sa stii sa apreciezi ceva la viata ta, la toate momentele din ea. Trebuie sa stii cum sa-ti valorifici calitatile si cum sa ti le scoti in evidenta. Si mai trebuie sa nu exagerezi cu nimic - vorba aia: "ce-i mult, strica" !
Deci n-am sa inchei cu o idee de genul aleia de mai sus, ci am sa spun pur si simplu: fii atent la tot ce-ti arata viata, pentru ca ea te invata tot ce trebuie sa stii !!!

nu vreau sa-mi mai amintesc..

"tu iti amintesti lucrurile pe care trebuia sa ni le spunem?
ma simt nervoasa cand ma gandesc la ziua de ieri..
cum te-am putut lasa sa ma intorci in trecut?
nu am avut pe nimeni care sa-mi spuna..

ma topesc in soare;

am stat putin pe loc..
mi-ai spus ca nu o sa mai simtim asta niciodata?
cum poti sa crezi ca totul va fi perfect?
as vrea sa nu fi fost asa..

ma topesc in soare;"