am simtit prima lumina ca o mica durere in minte, dar ca o binecuvantare pentru suflet;
am simtit prima adiere ca o briza rece a gandirii mele depsre tot, dar ca un suflu de usurare pentru mine insami;
am simtit prima raza de soare ca o mangaiere a unei mame care isi alinta copilul, dar ca o putere patrunzatoare care-mi inspira frumosul;
am simtit primul cantec al unei vrabiute ca o intensitate a bataii inimii mele, dar ca un sunet dintre cele mai armonioase din Univers;
am simtit prima atingere ca deschiderea brusca a unei petale de trandafir de restul coroanei, dar ca un al saselea simt nemaipomenit;
am simtit primul sarut ca un lipici stramt si incomod, dar ca un sentiment ciudat al unui moft auxiliar;
am simtit prima haina ca o mireasma care te invaluie delicat, dar ca o inchisoare pentru adevaratul trup;
am simtit prima soseta ca un scut de aparare, dar ca un metarial rau si insuficient;
am simtit prima clama in par ca o stea pusa langa visele mele, dar ca o dorinta la care poti doar spera;
am simtit primul salut ca o melodie vesela care are rolul de a binedispune, dar ca un cuvant distant si obisnuit;
am simtit prima carte ca un amalgam de cuvinte si nuante, dar ca un tablou multicolor, inedit si original;
am simtit prima lacrima ca atingerea unui fir de iarba cu roua din diminetile de primavara, dar ca primul strop de ploaie din frutuna care se abatea asupra vietii mele;
am simtit prima nota ca un mic cod intr-un spatiu mare, alb, dar ca inceputul mandriei mele de a fi eleva;
am simtit primul zambet ca un dar de la Dumnezeu, dar ca un zbor al unui fluture ce traieste din plin secundele vietii sale;
am simtit primul ajutor al unui prieten ca un semn divin care m-a marcat pe viata, dar ca o risipire a tot ceea ce era rau si confuz in inima mea;
am simtit primul parfum ca o strafulgerare a simturilor, dar ca o intepatura de albina drept in buricul unui deget;
am simtit prima privire ca o sageata neclintita, indreaptata spre mine, dar ca un reflector ce ma avea doar pe mine sub atentie;
am simtit prima placere ca o fericire absolut, complexa, plina de rasete, dar ca un sentiment pe care abia incepeam sa-l cunosc, ca mai apoi sa incerc sa-l inteleg;
am simtit primul fosnet ca un deranjant sunet in minte, dar ca un pact in randul celor fara de viata;
In schimbul tuturor acestora, n-am simtit adevaratul sens al cuvantului "iubire". Poate nici nu o sa-l simt vreodata intr-adevar. Certitudinea faptului ca nu stiu nimic concret despre iubire nu ma opreste sa descopar cel putin una din nenumaratele ei taine; si atunci nu voi mai vrea sa vorbesc, ci doar sa simt.
