nu stiu cum se face ca, in ciuda starilor pe care mi le provoci, eu sunt cea mai atasata de tine; mi-ai facut ceva.
din prima secunda a vietii mele ai spus ca esti mandru de mine; ti-am facut ceva.
sunt singura ta fiica; sensibilitatea nemarginita, nelimitata.
si cum imi gaseam linistea in bratele tale; simteam ca absolut nimic nu ma poate atinge, nici macar o particula de aer; imi faceai ceva.
si vorbele tale aspre, care ma faceau sa plang, dar in acelasi timp ma intareau, ma faceau sa nu mai gresesc a doua oara; credeai in mine..
si lucrurile pe care le stiu acum, sunt din vina ta.
tu m-ai invatat sa vad frumosul in viata.
tu mi-ai aratat cum stau lucrurile in lumea asta.
tu ai spus ca singura le pot face pe toate.
tu ai vrut sa-mi vad de drumul meu, sa ma realizez.
tu ai fost in stare sa-ti dai si viata pentru mine.
tu m-ai mangaiat, cand simteam ca nu mai pot respira.
tu m-ai intarit, atunci cand ai simtit ca aveam nevoie.
nu am sa stiu niciodata ce te-a determinat sa ma iubesti.
dar, priveste-ma in ochi, si spune-mi ca vezi ceea ce ti-ai propus !
spune-mi ca vezi ceea ce ai vrut sa vezi de la inceput !
spune-mi ca sunt asa cum ai vrut tu sa fiu !
spune-mi ca sunt ceea ce sunt datorita tie !
spune-mi ca inca ai sa ma inveti multe !
spune-mi ca iti va fi dor de mine atunci cand voi pleca !
spune-mi ca iti va fi dor de mine atunci cand vei pleca !
voi creste; dar tot taticul meu vei ramane mereu.
ma voi maturiza; dar tot fetita ta voi ramane mereu.
voi pleca; dar tot la tine ma voi intoarce mereu.
vei pleca; dar in sufletul meu vei ramane mereu.
toate trec, tata; dar durerea ramane.
iar noi doi o stim cel mai bine..!
